Scrisoare către copilul meu
Dragul meu,
E a nu știu câta oară când adormi la mine în brațe și mă simt de parcă ar fi prima dată.
E un sentiment pe care nu îl pot descrie fără să plâng de fericire.
Am fost și eu copilul mamei mele, am fost fetiță, am fost fată, am devenit femeie.
Acum sunt mamă și totul este atât de nou pentru mine încât sunt conștientă că fac și voi mai face greșeli.
Ca atunci când te-am înfășat pentru prima dată. Arătai ca o sărmăluță apetisantă, dar care nu își putea mișca piciorușele în voie pentru că te strângeam prea mult.
Deh, era vina mea. Eram ca o oală sub presiune, mai ales în primii tăi ani de viață.
Sau ca atunci când ai sărit din leagăn și nu am reușit să te prind la timp. Leagănul a venit peste tine și te-ai lovit la cap, iar tu ai rămas întins pe jos spunând că nu mai vezi deloc. Că mă auzi, dar că nu mă vezi.
În momentul acela, înghețasem cu totul. Mă sufocam cu lacrimile tale. Noroc că au fost doar 2 minute. Pentru mine o eternitate, dar ce bine că ți-ai revenit!
M-am criticat enorm pentru asta și pentru multe altele, am crezut că nu sunt în stare să fiu mamă, am crezut în vorbele altora că nu știu să te cresc…
M-am criticat pentru neajunsuri, pentru oboseală, pentru momentele în care am răbufnit și nu trebuia să o fac.
Dar am mers înainte întotdeauna. Știi de ce? Fiindcă numai privindu-te o clipă reușeam să mă motivez pentru încă o viață alături de tine și de tatăl tău.
Nu am uitat să fiu nici soție, pentru că dragostea capătă forme ciudate printre jucării, lacrimi, răceli dese și nesomn, dar am reușit cumva să strecor o clipă de atenție și pentru tatăl tău care întotdeauna ne-a oferit stabilitate și compasiune.
Anii au trecut, dar îmi aduc aminte totul atât de clar, de parcă a fost ieri.
Parcă ieri ai venit la mine plângând că ai luat notă mică la matematică, parcă ieri a fost când te auzeam răcnind din camera ta suferind prima dezamăgire în dragoste, parcă ieri era când toți angajatorii te refuzau fiindcă nu aveai experiență.
Toate au trecut. Acum ai familia ta, casă, mașină, carieră, tot ce ți-ai dorit. E normal ca timpul să te aducă mai rar în pragul casei noastre, dar atunci când o face vreau să-ți spun că:
E a nu știu câta oară când te țin în brațe și mă simt de parcă ar fi prima dată.
E un sentiment pe care nu îl pot descrie fără să plâng de fericire.
Sunt mama ta și te iubesc. Și așa va fi întotdeauna.
