Am pierdut scrisorile! (Poveste de Crăciun pentru copii)

 
În fiecare dimineață, după ce se trezește, bea o cană cu ciocolată caldă și privește pe geam. 
– Mai sunt 10 zile până la Crăciun. Avem atâta treabă!
Moșul se așază liniștit pe scaunul său din lemn de fag și se uită pe hartă. 
– Mai întâi voi trece pe aici, apoi pe aici, apoi… 
Mnnnuuu, nu e bine. 
– Tu ce spui, Renny? (îl întreabă Moșul pe unul dintre renii săi prietenoși) 
– Eu zic să mai verificați o dată scrisorile, domnule. Vom vedea adresele și ne vom orienta cum să construim traseul. 
– Perfectă idee! Hai să deschidem seiful acesta imens cu scrisori. 
Ciudat… s-a deschis deja fără să mai folosesc cheia… Scrisorile! Scrisorile au dispărut! 
– Ooo, Doamne! Ce ne facem? 
Moș Crăciun și Renny sunt total dezorientați. Un seif atât de mare și greu să fie deschis cu atâta ușurință, nu se poate… 
Au întrebat în stânga și în dreapta pe toată lumea și nimeni nu a văzut nimic. 

Cine a luat scrisorile și de ce? Cum vor mai livra cadourile copiilor din toată lumea dacă scrisorile au dispărut? 
După ore întregi de căutări, Moșul decide să renunțe. Sunt șanse mici să găsească făptașul. E aproape seară, iar ei nu au aflat nimic de scrisori. 
Deodată, o veveriță ce încearcă să zburde prin zăpadă, le apare în cale și le spune:
     – Stați, stați! Știu eu ce s-a întâmplat cu scrisorile! 
     – Ce? Ce s-a întâmplat? 
     – Au fost luate de Doamna Crăciun și ajutoarele sale și transportate într-un atelier de lucru care are o bibliotecă foarte mare. 
Era de fapt cadoul dumneaei de Crăciun, nu ar fi trebuit să spun… 
Se pare că din greșeală le-a luat și pe cele de anul acesta când a vrut să facă ordine în toată casă. A curățat seiful, dar a uitat să le pună la loc. 
     – Slavă domnului că le-am găsit! Mulțumim pentru ajutor! 
     – Dar, Moș Crăciun, dumneata ce faci cu toate scrisorile de la copii pe care le primești în fiecare an? Unde ai loc pentru toate? 
     – La mine în suflet. Și, desigur, în atelierul pe care l-am construit în urmă cu mult timp, vis-a-vis de casa mea, special pentru a făuri cadouri și pentru a ține scrisorile. 
     – Păi și, ce faci cu ele? 
     – Le recitesc de la an la an și văd cum se schimbă dorințele tuturor. 
     – Și cum se schimbă? 
     – Când ești copil cel mai probabil îți dorești o jucărie sau niște dulciuri. Când te mărești, începi să vrei cărți, jocuri video, haine la modă, obiecte digitale, iar când devii adult, îți dorești iubire, sănătate și liniște sufletească. 
     – Aaaa, de asta ții tu atât de mult la acele scrisori… 

    – Da. În fiecare scrisoare se află câte o părticică din sufletul unui om. Unești toate dorințele sale și îi cunoști sufletul cu adevărat. 

Demo Audio:

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error

Ți-a plăcut ce ai citit? Distribuie pe rețelele sociale să se bucure și alte persoane.