Copiii se mută de la noi…

Probabil că s-au săturat de:

 

Unde plecați? 

Cât stați? 

Cu cine vă vedeți? 

Luați mașina sau metroul?

 

 

Și cele 30 de „De ce-uri” într-o singură frază, dar eu cred că le-a plăcut conversația noastră. Din perspectiva lor, cu siguranță că întrebările îi deranjau, fiindcă după acest interogatoriu, îmi spuneau:

– La ce vrei să răspund mai întâi? 

De altfel, cred că le-a plăcut, ba chiar adorat, intervențiile soțului meu când aveau treabă. Dacă ei vorbeau de mica lor afacere și care este pasul următor de făcut, intervenea Mister M. cu ultima știre din ziar despre Decebalus Per Scorilo, iar apoi le expunea întreaga legendă a dacilor și romanilor și cum tehnologia ne va îngropa pe toți de vii. 

Aaa, și să nu uit cumva de ultimul romantic în viață. El… 

Hahaha… Așa se autointitulează Mister M. când nu îl dor genunchii de la reumatism. 

Și uite că au reușit până la urmă să aibă căsuța lor. Este un pas important în viață. Și mă bucur că au „scăpat” de noi. 

Dar acum ce voi face? 

Sforăitul lui Mister M. e tot la locul lui în fiecare noapte, eu în continuare sunt instalatorul de serviciu, bucătar șef și ținta glumelor stupide. 

Trag plapuma peste cap. Ce să mai visez? Nu am cum. Stai… Am o idee! 

Dacă mă mut la copii? 

Varianta AUDIO a articolului