Madame M. are o vârstă atrăgătoare. 47 de ani neîmpliniți și 20 de când își suportă soțul. Pardon, îl iubește.
Ea pare că întinerește la fiecare aniversare. Doar pare.
Secretul ei este încrederea în sine. De asta toți puștii o fluieră pe stradă. Merge pe tocuri în fiecare zi, pentru că este și secretară atunci când nu lucrează în atelier, iar când ajunge acasă are nevoie de o baie fierbinte.
Nimic spectaculos până aici. Asta până când soțul ei ajunge acasă.
-Ce faci, ești acasă?
-Da… (ce întrebare, de parcă nu mă vede)
-Ai făcut și tu ceva de mâncare?
-Abia am ajuns. O să bag imediat la cuptor niște cartofi cu friptură.
-Înseamnă că trebuia să întârzii mai mult.
-De ce?
-Pentru că niciodată nu e gata mâncarea când ajung acasă.
-Și ar trebui să fie?
-Normal că trebuie să fie. Doar ești nevastă-mea.
-Păi atunci și cuptorul ar trebui să fie reparat, doar ești bărbată-miu.
Mister M. se duce la baie înjurând printre dinți și cu stomacul gol. În timp ce transformă dormitorul matrimonial într-un muzeu al hainelor urât mirositoare, Madame M. schimbă canalul ca să-și vadă telenovela preferată.
Ea a câștigat de data asta. Dar el își va lua revanșa când noaptea se apropie și va sforăi în urechea ei bună cu care încearcă să audă plânsetele actorilor indieni de la TV.
Și vine a doua zi. Un curier tânăr și îndrăzneț o întreabă:
-Ești căsătorită?
-Da, sunt.
-Și ești fericită?
-Dar de ce trebuie să îți răspund?
-Deci nu ești…
Atunci, voi trece în fiecare zi pe la tine să îți aduc zâmbetul pe buze. Nu îmi mulțumi acum. Mâine.
-Dar…
-Te pup și eu. O zi bună!
Ce a fost asta? Chiar sunt atât de atrăgătoare? Și… merit cumva mai mult? Soțul meu nu mă respectă?
Nu, nu are cum. Ne-am promis iubire și respect toată viața atunci când ne-am căsătorit. Poate că e mai ursuz odată cu trecerea timpului sau….
Mi-am luat cumva țeapă?
Va urma…
Varianta AUDIO a articolului
